Povestea unei bătăi de joc a Statului împotriva unui părinte de bună credință

Nici nu știu de unde să încep.

Voi încerca, pe scurt, să spun cronologic povestea unei bătăi de joc a Statului împotriva unui părinte de bună credință.

2015 se naște fiica noastră.

2016, din senin, mama fetiței, plecând într-o vizită la mama ei la Pitești, lasă fetița acolo, mama întorcându-se în București. Eu mergeam de două ori pe săptămână la Pitești, pentru a-mi vedea fetița, si a-i duce cele necesare (lapte praf, imbracaminte si scutece) atunci in vârsta de 11 luni.

O conving pe mamă să lase fetița cu mine la București într-un weekend….dar decid să nu o mai duc la Pitești. O anunț pe mamă că nu mai duc fetița acolo, devreme ce ea, mama, nu stătea acolo cu fetița, ci în București prin Cluburi (foto depuse la dosar) și ii spun că poate veni să-și vadă și să stea cu fetița, oricând dorea (pe atunci, deși i-am spus că îi pot lua cu chirie o garsoniera, ca sa stea cu fetița, a refuzat, preferând să stea la un cămin de studenți)

Deși fetița era în București, mama fetiței venea să o vadă extrem de rar.

După aproape 3 luni de insistențe ale mele, de împăcare, ne împăcăm la finele lui 2016.

Până în 2018, am avut o perioada în regulă, cu tensiuni inerente unui cuplu cu un copil (oboseala, stres)

În aprilie 2018, mama pleacă într-o vacanță la fratele ei în UK.

După revenirea ei, mă anunță că dorește să despărțim, și îmi pune în vedere că dorește să ia copilul la ea, mie oferind-mi 4 zile pe lună (două sfârșituri de sapt) și că dorește să o mute de la grădinița la care fetița era înscrisă de câteva luni.

O anunț că nu sunt de acord, și că îmi doresc să stau jumatate jumătate cu fetița, altfel o dau în judecată…..ceea ce și fac.

Pe 1 iunie 2018, mama fetiței pleacă de acasă fără fetiță, urmând, zicea ea, sa o ia după ce mutăm grădinița (despre care i-am spus că nu voi fi de acord)

La finele lunii iunie, la dorința mamei fetiței, mergem la un control psihologic cu fetița. Verdictul a venit ca un trăsnet “afecțiune din spectrul autist, întârziere comportamentală”….fetița avea 2 ani și 9 luni, nu știa să spună niciun cuvânt, și habar nu avea cine este mama sau tata……și cu toate aceste temeri ale mamei, mama decide sa plece fără copil, mai mult, după ce află despre afecțiunea fetiței, deși recomandarea psihologului era ca prezența ambilor părinți să fie absolut necesară, dar mai ales începerea de urgență a unei terapii specifice afecțiunii, mama fetiței este total dezinteresata. Eu fiind singurul părinte care s a ocupat de mers la alti medici, de data aceasta, pentru confirmarea diagnosticului. Acesta fiind confirmat de toți, dar și de psihologul grădiniței (independent de ce făceam eu), apoi eu fiind părintele care a căutat și găsit clinică, mers și plătit zi de zi…..mama era total inexistentă, si se mulțumea doar cu sfârșiturilor de sapt (nici acestea complete)

În instanță, întrebată, pe fondul dezinteresului ei, despre motivele neimplicarii, aceasta spune de două ori (menționate în acte) că munca este mai importantă decât copilul.

Pe fondul acestora, mai sus prezentate, câștig ordonanța și fondul, adresa fetiței la tată.

Subliniez că niciodată nu m am opus legăturilor mamă fiică, mai mult, eu eram cel care insista să se vadă mai mult……degeaba, își vedea fetița după chef.

Februarie 2019, câștig fondul, martie 2019, mama fetiței face apel. Între timp, în viața mamei fetiței apare actualul soț, ceea ce duce la o radicală schimbare a justiției vizavi de aprecierea legală. Numele de familie al acestuia fiind asemănător cu o importantă judecătoare din Curtea de Argeș, apoi din Pitești (locul de baștină al acestuia). Dar și faptul că acesta frecventează o sectă dubioasă, pe care o suspectez de implicare prin dedesubturi ilegale în pricina mea cu fosta.

Revin. După pronunțarea fondului, unde mi se da câștig de cauză, în continuare încurajez legăturile fiicei cu mama, dar aceasta rămâne la fel de dezinteresata, atât de legături mamă fiică, cât mai ales cu participarea ei la terapie, atât costuri cat si timp, total inexistente.

Eu fiind singurul părinte care s a ocupat de un copil care nu se hrănea singură, nu făcea la olita si nu vorbea absolut deloc…..

Ei bine, decizia din apel a fost următoarea “copilul va avea adresa la mamă, aceasta fiind părintele care si-a organizat timpul încât să petreacă cât mai mult timp cu acesta”…….. Uluitor!! Practic, ceea ce am făcut eu, a pus la mamă…

Urmează decizii halucinante ale mamei.

De la 5 zile pe săptămână terapie, a doua ore, a schimbat la doua zile pe săptămână, a o oră.

Pe mine mă anunță că îmi va da copilul două weekend uri pe lună…..

Imediat după aflarea deciziei, mama fetiței vine să ia fetița de la mine……fetița refuză (eu nefiind de față când aceasta încerca să plece cu fetița)….mama fetiței sună la poliție, poliția vine și constată că nu există un program dat de judecător și ii recomanda mamei să facă proces pentru stabilirea unui program.

După acest episod, fac apel la un mediator, pentru convingerea mamei fetiței să stăm alternativ.

Mama fetiței este convinsa de mediator, si începem programul alternativ, la care fetița a răspuns foarte bine (atât casele noastre, ale părinților, cat și grădinița, sunt apropiate)

A urmat aproape un an de program alternativ, în care fetița se și recuperează dpdv psihologic

În noiembrie 2020, din senin mama fetiței (aici îl bănuiesc pe actualul soț de implicare) mă anunță că nu mai este de acord cu programul jumătate jumătate (asta pentru că din cauza Covid19, nu am reușit să parafam înțelegerea în mod legal)….și nu mai este de acord cică pentru că eu aș fi făcut toate poftele fetiței, că ii iau prea multe jucării și că nu sunt un tată responsabil, totul doar la nivel declarativ, fără niciun argument sau dovadă.

Urmează o perioada de program impus de mama fetiței, ca să nu generez ambiții și tensiuni, accept situația, doar că, fetița, datorita schimbării programului, începe să aibă reacții de atașament față de mine, plângând când trebuia să o duc la mamă……asta după ce, aproape o luna de zile, sunt blocat pe toate căile de comunicare, și nici fetița nu am fost lăsat să o văd.

În ianuarie 2021, pe fondul dorinței fetiței de a sta în continuare alternativ cu părinții, și cum nu aveam program stabilit, am decis să rămână fetița la mine, anunțând o pe mamă despre aceasta.

Din nou politie la ușă, din nou poliția constată că nu are ce aplica, ne-existând suspiciuni se agresiuni sau abuz psihologic asupra fetiței.

În paralel cu situația, deschid proces stabilire domiciliu fetiței la mine, sau domiciliu alternativ.

În iulie 2022, vine decizia de fond…… dand câștig de cauză mamei. Chiar dacă documentele și înregistrările aflate la dosar, indicau necesitatea prezentei ambilor părinți în viața fetiței……plus abuzurile psihice făcute de mama fetiței, plus, declarația fetiței că își dorește să fie cu ambii părinți, plus suspiciuni că actualul soț o bate pe fetiță.

Deci, 5 iulie, mama fetiței câștigă fondul……decizia fiind redactată 5 luni mai târziu (după memorii și sesizări pentru grabire redactare, dar justiția are ritmul ei)

În decembrie 2022 fac apel……apoi, începe perioada de tergiversări avocatesti, două amânări si greva din justiție, fac ca următorul termen să fie abia le 13 oct 2023.

Pe 13 oct se cere vizionarea înregistrărilor, pe care instanța le incuvinteaza. Înregistrări făcute la mine în mașină, la foarte puțin timp de la luarea fetiței de la mamă (max 10 min) ca să poată fi suspectate că au fost făcute la îndrumarea mea….mai ales că cea mică vorbea spontan, și după două săptămâni state cu mama. Înregistrări care demonstrau că fetița este extrem de afectată de lipsa mea, de faptul că nu are loc în casă mamei din cauza luminilor (individa face foarte mult tiktok) sau că mama o obligă să facă tiktok și că ea(fetița) nu vrea. O altă înregistrare în care fetița se plângea că actualul soț o bătea mai demult…

La termenul următor, din 10 noiembrie, instanța ne ascultă pe amândoi. Pe mine și pe mama fetiței.

Mama fetiței, întrebată de către instanță “de ce nu încurajați legături între tată și fiică?” răspunde: “nu vreau să îi dau nicio oră în plus, pentru că îl știu, dacă îi dau acum, o să vrea mai mult”…….această declarație a ei, făcută în fața instanței.

După alte 3 amânări, azi am aflat că apelul a fost respins.

Fac mentiunea. Nu am fost niciodata violent fizic sau psihic, nici cu mama fetitei nici cu fetita, am fost un tata prezent in viata copilului din prima zi.

Viva “JUSTIȚIA”!!!

Sursa: Grup A.R.T.E.M.I.S.