De ce umilirea copiilor nu le schimbă comportamentul

Umilirea copiilor nu este o metodă eficientă de disciplinare. Este ușor să ne lăsăm duși de frustrare și să recurgem la comentarii umilitoare. Adesea, o facem în speranța că copiii noștri își vor recunoaște greșeala și o vor remedia. Cu toate acestea, umilirea are un impact negativ asupra copiilor, mai degrabă decât să-i ajute să se schimbe.

De ce umilirea nu schimbă comportamentul copiilor

Copiii pot simți vinovăție după ce au făcut o greșeală, dar asta nu este același lucru cu a se simți umiliți. Sentimentul de vinovăție se referă la faptul că un comportament a fost dăunător, în timp ce umilirea înseamnă să te simți prost de tine.1 Umilirea are un impact semnificativ asupra bunăstării copilului tău și asupra relației voastre. Aceste aspecte vor avea repercusiuni în ceea ce privește ascultarea de tine și respectarea regulilor și limitelor pe care le stabilești. Comportamentele pe care încercăm să le evităm sunt uneori aceleași pe care le amplificăm cu umilirea. Iată câteva dintre modalitățile în care umilirea îi afectează pe copiii noștri:

• Umilirea poate duce la o stimă de sine mai scăzută și la un dialog interior negativ. Când acest lucru se întâmplă, copiii își pot pierde încrederea în ei înșiși (eficiență personală mai scăzută sau convingerea că nu pot reuși).
• Umilirea poate duce la dezvoltarea unei identități false, exterioare, la un copil (amuzant, bufon de clasă, supraîncrezător) pentru a-și ascunde sentimentele de inferioritate.
• Umilirea este o emoție neplăcută și greu de suportat. Acest lucru poate duce la frustrare sau furie/agresivitate externă.
• Dacă se simt umiliți și tu ai fost cel care i-a umilit, ar putea fi mai puțin dispuși să împărtășească lucruri cu tine (pentru a evita să fie umiliți), rezultând minciuni sau ascunderea informațiilor.
• Poate duce la un copil care este prea competitiv sau are dificultăți în a face față pierderii (ceea ce se poate manifesta prin comportamente provocatoare).
• Umilirea poate duce la o lipsă de motivație pentru a reuși, deoarece nu mai cred în ei înșiși. Când nu se simt motivați sau nu simt că pot finaliza sarcini, „să fie o persoană bună” sau să facă ceea ce este corect, poate afecta negativ dorința și abilitatea lor de a coopera cu cerințele/regulile părinților (în special dacă există riscul de a fi umiliți sau de a nu reuși).
• Umilirea este cuprinzătoare, făcându-i dificil pentru copii să fie considerați și să ia în considerare pe ceilalți.1, 2

Ce poți face în loc să umiliești copiii

Disciplina nu este despre a pedepsi un copil, ci despre a-i schimba comportamentul. Pentru a schimba comportamentele, trebuie să iei în considerare următoarele:

• Vârsta copilului. Este important să iei în considerare vârsta de dezvoltare a copilului tău. Așteptările pentru un bebeluș și un copil de 6 ani sunt semnificativ diferite. Fiecare copil este unic din punct de vedere al dezvoltării și al personalității. Prin urmare, nu poți presupune că fiecare copil de 4 ani poate înțelege sau să se conformeze cu aceleași solicitări.
• Modelează comportamentul. Folosește afirmații de tip „eu”, cum ar fi „eu mă simt”. Aceasta este o modalitate de a modela responsabilitatea propriilor emoții și experiențe. Acest lucru reduce umilirea, dar tot gestionează comportamentele pe care vrei să le vezi mai puțin frecvente. Un exemplu bun este să folosești afirmația „Mă simt [introduș sentimentul] când tu [introduș comportamentul provocator pe care l-ai observat] pentru că [spune-le de ce te-a făcut să te simți în acel fel]. Aș prefera [spune-le cum pot să facă mai bine data viitoare și să le oferi o modalitate de a remedia lucrurile]”. De exemplu, „Mă simt frustrat când nu îți împachetezi jucăriile și lasă în urma o dezordine pe care de obicei o am eu de curățat. Aș prefera să îți împachetezi jucăriile singur”. Afirmațiile de tip „eu” sunt o modalitate eficientă de a-ți exprima sentimentele fără să învinovățești sau să umilești copilul. Ele îi ajută pe copii să înțeleagă impactul comportamentelor lor asupra ta și să încerce să le schimbe. Un alt beneficiu al folosirii afirmațiilor de tip „eu” este că te ajută să te concentrezi pe ceea ce poți controla, propriile tale sentimente și comportamente, în loc să te concentrezi asupra comportamentului copilului. Acest lucru îți poate ajuta să te calmezi și să acționezi rațional, chiar și atunci când ești supărat.
• Umple-ți paharul copilului. Dacă copilul tău se simte în siguranță și protejat, bine hrănit și hidratat și odihnit, este mai probabil să fie cooperant sau să poată avea o conversație cu tine despre comportamentul său
• Etichetează comportamentul, nu copilul. Evita să spui lucruri de genul „Ești o fetiță rea”. Copilul tău nu este rău, dar comportamentul poate fi cu siguranță provocator. Încearcă să vorbești cu ei despre comportamente specifice pe care le detesti sau care sunt nepotrivite. De exemplu, „Minciuna este inacceptabilă” în loc de „Când minți, ești rău”.
• Solicită o explicație. Întrebă-i să-ți spună ce s-a întâmplat în loc să presupui și să-ți etichetezi comportamentul. S-ar putea să presupui că copilul tău este leneș pentru că întârzie la școală. Dar atunci când presupui, îți închizi oportunitatea de a afla ce s-a întâmplat de fapt. Când îți dai seama de barierele în calea „comportamentului potrivit” (comportamentul pe care vrei să-l repete), îți oferă tot felul de „bijuterii” care te vor ajuta să-i susții pe copii să dezvolte comportamente adecvate de încercat (sau evitat) data viitoare. De exemplu, „Am observat că ai întârziat puțin dimineața. Ce s-a întâmplat și ce am putea face pentru a te ajuta să ajungi la timp data viitoare?”. Acest lucru îi ajută, de asemenea, pe copii să se simtă independenți, puternici și capabili dacă sunt implicați în a face față sau în a-și gestiona propriile probleme. Și asta duce la mai multe comportamente benefice sau pozitive în viitor.
• Solicită ajutor. Este foarte puternic să le ceri copiilor cum le poți oferi sprijin. Nu numai că îți protejezi relația, dar te îndrepți și oferi dragoste și conectare. De asemenea, le ajuți cu instrumente practice pentru a aborda provocările pe care le pot întâmpina. De exemplu, „M-am prins că am întârziat puțin dimineața. Cum te pot ajuta să ajungi la timp data viitoare?”.
• Cel mai eficient instrument din „cutia ta de scule” de părinte este relația ta cu copilul tău. A avea o relație puternică și respectuoasă ajută la întărirea sentimentului de sine pozitiv al copilului tău. Dacă se simt confortabil cu cine sunt, nu sunt înghețați de rușine și sunt mai susceptibili să se adapteze și să-și schimbe comportamentul.
• Nici un părinte sau copil nu este perfect. Umilirea nu este de obicei ceva la care ne așteptăm să facem. Ne blocăm, ne frustrăm și ne bazăm pe comportamente automate în loc să alegem să acționăm intenționat. Dar de fiecare dată când putem fi umani și autentici și ne cerem scuze sau modelăm propria noastră creștere, mergem mult pentru a le arăta copiilor noștri ce ne așteptăm de la ei făcându-l singuri.

Sursa: www.baby-chick.com