„Copilul va crede fiece ocară pe care i-o arunci și va pune la inimă fiecare vorbă rea de-a ta”

„Dacă-i spui copilului tău că el e problema vieții tale, dacă-i spui că nu suporți să-l vezi în fața ochilor, că îți dorești să nu se fi născut vreodată sau că e „un copil rău“, atunci să știi că cel mic, când se va uita la tine, nu va vedea că ți-ai pierdut controlul și că, de fapt, nu vrei să-i spui toate monstruozitățile acelea.

E doar un copil, nu-i un adult matur.

Copilul va crede fiece ocară pe care i-o arunci și va pune la inimă fiecare vorbă rea de-a ta. Mintea lui va gândi că, dacă ar fi fost demn de iubire, tu nu te-ai fi simțit așa de rău în preajma lui și n-ai fi spus toate vorbele acelea blestemate. În consecință, mica făptură inocentă se va convinge până în adâncul ființei sale că nu merită să fie iubită. Odată ce asta se întâmplă, copilul va deveni avid de iubirea ta. Și, ca toți copiii care nu se simt iubiți acasă, va întâmpina grozave dificultăți în a-și face prieteni și în a-și clădi relații sociale pozitive. Va crește cu credința că, numai din vina sa nu a primit iubirea părintească. Și că există ceva dezgustător în toate fibrele sale, care te-a făcut pe tine, adultul cel mai apropiat, să-i refuzi iubirea.

Cu aceiași ochi se va uita în jurul său și va considera că toți cei care l-au plăcut vreodată au fost niște oameni pe care el i-a păcălit să-l creadă bun. După care, precaut, îi va ține la distanță. De acum, apropierea emoțională nu va mai fi posibilă pentru mica ființă. Așa că, la maturitate, va prefera scurte relații arzătoare, fiindcă doar pentru scurte perioade va reuși să-și ascundă rușinea că-i un impostor care nu merită iubit. Și va mai exista o consecință. Când va sosi timpul să plece din casa părintească, îi va fi foarte greu. Încă va mai tânji după iubirea ta și încă se va mai teme de necunoscuții pe care urmează să-i întâlnească în lumea largă.

Motivul pentru care încă mai jinduiește după iubirea mamei sau a tatălui e acela că n-a primit niciodată iubirea aceea sigură de care inima sa avea nevoie ca să bată liniștită. Așa că mai stă pe lângă tine, tot sperând că partea aceea lipsă din viața lui va apărea, cumva, până la urmă.”

Janet Woititz ▪︎ „Mai bun decât părinții tăi”