Ai copii, ai bucurii
Dacă într-o zi copiii
Ți-au întors casa pe dos,
Sar în sus, fac gălăgie.
De-au mâzgâlit canapeaua
Și pereții au desenat,
La geam lipsește perdeaua…
Doar motanul îi vinovat !
Nu-i certa, dacă prin casă
Peste tot sunt jucării,
Pe podea, sub pat, pe masă…
Așa e, când ai copii!
Dacă se țin de trăsnăi
Și fac câte-o boroboață,
Nu uita și tu ca ei
Ai fost în primii ani de viață!
Unde-i mare tărăboiul
Și în hohot râd copii,
Să știți că acolo-i raiul
Frumoasei copilării.
Tu, omule, ține minte
Că ești cel mai fericit.
De-ai ajuns să fii Părinte,
Ești de sus blagoslovit!
Rar la casa lustruită
Pe dinăuntru și pe-afară
Văzui lume fericită…
Fiindcă deseori e goală!
